Confesiunile unei bone – Povestiri adevarate



Buna seara, urmăresc de ceva vreme postarile din acest grup. Va scriu din postura de fosta bona ce am rămas cu gust amar în urma revizuirii efectuate în ultima perioada de timp. Am ales acest job din următorul motiv; soțul meu a fost operat în anul 2010 de neoplasm laringian, purtător permanent de canula traheala cu deficit fonator și respirator, nu acest obstacol a fost cel din urma, deoarece la scurt timp a fost diagnosticat cu metastaza pulmonara, acesta a fost impulsul care mă determinat sa iau hotărârea sa lucrez ca bona interna.




Am crezut ca mergând în casa, în familia unor oameni onorabili și rezultatele o sa fie în aceiași măsură. Din păcate totul a fost doar o iluzie, lipsa celor 7 ani de acasă, temelia casei Cum se mai numește, se resimte la copiii familiei în cauza. Bona trebuie sa fie multi functionala, sa facă mâncare și curățenie zilnic, sa meargă la piață, sa taie gazonul și sa mature în curte, iar copiii ce se mai poate! Din păcate, pretențiile mele erau prea mari pentru oamenii mari. Nu am întâlnit încă o familie din cele 3 care sa îi fie atribuite sarcinile de bona, unei bone, în ceea ce privește educația, formarea și îngrijirea copilului în cauza, păcat ca anumite familii (nu generalizez) cu situație financiara buna nu pune accent total pe educația copilului, considerând scoala particulara o buna eticheta pentru copilul sau, iar afacerile domniilor sale, un bun privilegiu pentru viitorul copilului. Consider ca anumiți părinți nu sunt suficienți de maturi sa conștientizeze ca cea mai mare investiție sunt propriii copii. Sant dezamăgită de experiențele anterioare, deoarece nu exista realitate intre familie și bona, una se discuta la interviu, alta este realitatea! Ați însuși atribuțiile de bona nu este o rușine, poate pentru cei fără discernământ păstrat! Cert este faptul ca am avut momente când am fost umilita exact ca în veacul nivelului păturii de jos, atribuindu-mi-se cuvinte de genul; sclava, servitoare, sărăcie în condițiile în care nu a avut plăcerea sa vina sa vadă casa mea, familia mea bine formata. Dar în schimb la interviu ne catalogam oameni cu studii superioare! Scriu toate aceste aspecte în urma șutului primit, dezamăgirea sufleteasca ce o port pentru copiii ce au nevoie de părinți iar bona sa fie o completare în respectiva familie, nu menajera în totalitate ori șofer la nevoie. Păcat de Dumnezeu ca banii ne orbesc și nu punem accent pe buna formare a copiilor, și la un moment dat ne trezim ca ai noștri copii sunt străini de lucrurile elementare ce trebuie consolidata buna formare și pregătire cu drumul vieții ce urmează.




Viața romanilor de azi este o lupta, depinde cum aplici strategia sa devii invingator! Așadar, am pierdut lupta cu părinții deoarece au pus mai mult accent pe curățenie, mâncare, gospodărie, în raport cu necesitățile copilului și atribuțiile bonei, dar mai cu seama modul de procedura în relația părinți, bona. Catalogandu-ma drept sluga casei. Aceasta este omenia zilelor noastre, granița dintre a avea bani, și a nu avea bani și muncești cinstit pentru a le oferi celor de acasă un trai decent, o viață mai ușoară mai ales fiicei mele pe care o învăț la fiecare pas sa nu fie parazit al societății. Regret și acest aspect mă irita psihic, deoarece în toate cazurile copiii au avut de suferit. Sant marcata de despărțirea unui copil, l-am lăsat plângând în hohote strigând la geam sa o iert pe mama lui ca nu știe ce face fiind acaparată de afaceri. Un copil cu un mod de gândire matur din cauza ca tata lipsea permanent și mama lipsea de acasa mult timp din cauza afacerilor. Mama și tata argumentând ca fără bani nu își pot permite multe lucruri, fără sa ia în calcul necesitatea părinților în viața propriilor copii. Sănătate, și toate cele bune va doresc tuturor.